Îmbunătățirea stării de sănătate a populației din România prin creșterea controlului tuberculozei
Proiect finanțat prin Granturi Norvegiene 2009 - 2014, în cadrul Programului RO 19 - Initiative in Sanatatea Publica.
Proiect finanțat prin Granturi Norvegiene 2009 - 2014, în cadrul Programului RO 19 - Initiative in Sanatatea Publica.
„Nu mai am puterea dinainte, dar ne taraim”
Ioana are 45 de ani, este din Medias si sufera de tuberculoza extrem rezistenta. In martie a stat in spital ca insoțitoare a fiicei ei de 14 ani, suspecta la randul sau de MDR. Daca suspiciunea se va confirma, fiica ei va deveni unul dintre pacienții inclusi in proiectul „Imbunataţirea starii de sanatate a populaţiei din Romania prin cresterea controlului tuberculozei”.
„Anul trecut am stat noua luni aici. N-am putere sa muncesc; ma bucur ca pot face o mancare, o curațenie, ca pot sa o ajut pe fata mea. Ne descurcam cum putem dintr-o pensie, plus pensia ei de urmas. Ne limitam din ce avem. Avem o garsoniera. Ce ne trebuie avem, nu stam in frig si avem ce manca. Suntem saraci, dar nu lipiți pamantului.
Am fost bolnava de tuberculoza sensibila la 19 ani, am avut doua recidive si la a treia medicii m-au gasit cu MDR. Cand eram mica am facut rosu in gat asa puternic de nu am mai putut sa scot o silaba, iar cand am dat la facultate mi-au facut raze. Nici un dosar, nicio facultate: spital, mi-au spus. Dupa ce am divorțat, am avut o recidiva, am avut sistemul imunitar slabit, tot zic ca pe sistem nervos se intampla.
Tatal baiatului meu mai mare, care si el e bolnav de tuberculoza, a murit in 1995, tot de tuberculoza, dar nu stim de care. Un frate de-al soțului tot asa a murit. Niciodata nu au stiut mama si sora lui ce medicamente lua. Cand a aflat ca am MDR, domnul doctor mi-a zis ca am luat de la barbatu-meu.
El nu prea si-a vazut de tratament.
Am avut un serviciu unde trebuia sa lucrez 12 ore si am neglijat alimentația. Am fost confecționer, am facut o postliceala, dupa aceea am fost CTC-ist si un fel de sef de schimb. Nu mai lucrez din 2007. Pana in 2008 m-au ținut pe medicamente de linia I, abia in 2008, la Medias, s-au gandit sa vada daca sunt rezistenta la ceva. Atunci s-a depistat ca sunt rezistenta la doua medicamente si m-au ținut acolo inca patru luni. Cand s-a imbolnavit copilul nu l-am lasat la Medias, l-am dus la Sibiu, apoi la Bucuresti.
Boala baiatului merge spre bine.
Ma simt acceptabil acum. Nu mai am puterea dinainte, dar ne taraim. Fata mea, care e-ntr-a VIII-a vrut sa mearga la liceul militar si a trebuit sa-i fac analizele. I-a iesit ceva la plamani. Inca nu se stie ce are, dar se banuieste ca e de la noi.
Nu ne-am alarmat pentru ca mananca si se simte bine. Invața bine, vrea sa dea la matematica-informatica, la militar nu o mai primeste acum. Facem o luna de spital in curand, dar plecam acasa.
Cand eram bolnava si nu eram in stare, ma ajutau fata si mama, ne ajutam reciproc. Ne-am obisnuit singure noi doua.”
