Tuberculoza (TB) face, anual, milioane de victime în întreaga lume, din care câteva zeci de mii doar în România. Asta în condițiile în care populația generală doar a auzit de afecțiune și tinde să o considere o problemă eradicată, o boală a secolului trecut.
“Mai există tuberculoză în secolul 21?”
Da, există, iar la ora actuală a devenit o prioritate mondială de sănătate publică. Date ale Organizației Mondiale a Sănătății din octombrie 2014 arată că mai mult de o treime din populația totală a lumii este purtătoare de bacili ai tuberculozei iar una din 10 persoane purtătoare se îmbolnăvește. 9 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TB numai în anul 2013, iar 1,5 milioane au murit, însemnând aproape 4.109 decese pe zi. La nivel global, se estimează că în 2013, 480.000 de oameni au dezvoltat tuberculoză rezistentă la tratament (TB MDR).
Totuși, grație eforturilor susținute pentru diagnosticarea rapidă și tratarea adecvată și sub strictă supraveghere, la nivel mondial, rata de deces cauzat de TB a scăzut cu 45% între anii 1993 și 2013. În jur de 37 de milioane de vieți au fost salvate între 2000 și 2013, datorită diagnosticării timpurii și tratamentului corect. 86% din persoanele care au dezvoltat TB și au fost puse sub tratament în 2012 au fost tratate cu succes.
În România, boala ucide anual 1.100 de persoane și atinge alte 16.000 pe an, în majoritate din rândul populației tinere și active. România este țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare număr de cazuri de tuberculoză (cca 20% din bolnavii de TB din UE provin din România). Deși înregistrează o rată de succes de peste 86% la tratamentul pacienților noi, România are una dintre cele mai mici rate de vindecare din lume în cazul tuberculozei multidrog rezistente, prezentând o creștere anuală a rezervorului de pacienți infecțioși.
România nu este însa un caz izolat. Organizația Mondială a Sănătății enumeră, printre provocările cu care se confruntă în privința controlului tuberculozei în Regiunea Europeană, nevoia de reformă în sectorul sănătății, care să includă o mult mai mare implicare a asistenței medicale primare în controlul TB și o angajare politică și financiară încă limitată, a guvernelor, în controlul TB.