Proiect finanțat prin Granturi Norvegiene 2009 - 2014, în cadrul Programului RO 19 - Initiative in Sanatatea Publica.
Despre cum arata acum reteaua nationala de laboratoare, care sunt provocarile muncii specialistilor si ce va aduce noua aparatura moderna, ne-a vorbit doamna doctor Daniela Homorodean, sefa laboratorului din cadrul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello”, Cluj-Napoca.
„Pentru situatia actuala a Romaniei, efectuarea unui examen microscopic pentru controlul tuberculozei nu este suficienta. Pentru o mai buna supraveghere a endemiei avem nevoie, pentru fiecare pacient, atat de examen microscopic, cat si de cultura si antibiograma. In sputa pe care o examinam in mod curent pentru tuberculoza pulmonara trebuie sa fie in jur de 10.000 de bacili pe un mililitru de produs pentru ca noi sa putem vedea un bacil la examenul microscopic.
Cand apar deja bacili, pe care noi ii vedem colorati prin coloratii speciale la examenul microscopic, leziunile plamanului sunt destul de avansate. Si atunci, folosind alte metode, marim sansele de a pune in evidenta bacilii in stadii incipiente ale bolii, in care leziunile nu sunt foarte avansate. Astfel, cresc sansele de vindecare cu mai putine sechele, leziuni la nivelul plamanului, pentru ca tuberculoza este o boala infectioasa tratabila, care se poate vindeca. Insa, daca leziunile sunt foarte extinse, se vindeca prin fibrozare, se formeaza un tesut ca o cicatrice. Este un tesut fibros care nu mai lasa plamanul sa expansioneze si sa se destinda in mod normal. Cu cat leziunile sunt mai mari, fibroza este mai extinsa.
Sunt in jur de 100 de laboratoare care fac diagnosticare si au ca obiect de activitate diagnosticul bacteriologic al tuberculozei raspandite in toate judetele. In fiecare judet exista un laborator care efectueaza diagnostic de tuberculoza. Incepand din 2003, am inceput sa efectuam vizite in reteaua de laboratoare si am selectat dintre colegii care lucreaza in laboratoare TB pe cativa entuziasti, buni profesionisti, cu disponibilitate, care sa participe la vizitele de indrumare si control in laboratoarele din tara. In perioada imediat urmatoare am avut sansa acreditarii laboratoarelor in conformitate cu standardele de calitate propuse de UE. Au fost acreditate initial 38 din cele 50 propuse, pentru ca doar acestea intruneau criteriile. Prin metodele pe care le aveam la dispozitie pana in acest moment, obtineam rezultatele dupa doua luni sau doua luni si jumatate, cand aflam daca microbii eliminati de pacient aveau sensibilitate la substantele pe care le primea sau erau rezistenti.
In opt laboratoare regionale si doua nationale – Bucuresti si Cluj avem acum posibilitatea testarii genetice, in 24 sau 48 de ore, a prezentei microbului in sputa si a rezistentei microbului respectiv la medicamentele cele mai puternice – Izoniazida si Rifampicina. Rezistenta la cele doua medicamente defineste tuberculoza multidrog rezistenta. Daca microbul este rezistent la cele doua medicamente, la tratament trebuie adaugate alte substante, mai puternice si mai scumpe, unele cu efecte toxice. Este de dorit ca, de la inceput, pacientii sa accepte tratamentul pentru ca microbii sa nu castige rezistenta, sa urmeze tratamentul intocmai, sa nu omita nicio doza si sa nu renunte la o parte din medicamente pentru ca li se pare ca trei sau patru sunt prea multe. Este o mare greseala, pentru ca de la o boala tratabila si vindecabila se poate ajunge la o forma foarte greu tratabila si poate imposibil de vindecat. Apoi, un astfel de pacient non-compliant s-ar putea sa imbolnaveasca si alte persoane, iar acestea vor avea de la inceput tuberculoza rezistenta la tratament. Ca sa aflam despre aceste cazuri cat mai repede, sunt absolut necesare testele genetice pe care le-am primit din fondurile norvegiene. Sunt echipamente care functioneaza cu reactivi specifici si necesita amenajari speciale. Reactivii sunt achizitionati tot din fonduri norvegiene.
Tot din aceste proiecte vor fi achizitionate 9 masini dedicate special colectarii transportului de produse de la periferie spre centrele care efectueaza diagnostic, colectand produsele vom avea un diagnostic rapid si de calitate. Nu este deloc cost-eficient sa mentii un laborator care lucreaza doar trei spute intr-o zi.
Noi am avut, in 1999, alte finantari de la Banca Mondiala si au fost echipate cinci laboratoare cu exact aceleasi echipament de cultivare in mediu lichid. Prin acel proiect, laboratoarele au avut reactivi timp de un an. Apoi, din lipsa fondurilor, o parte din laboratoare a sistat activitatea, o parte a continuat, dar la un nivel foarte scazut, pentru forme grave.
Trebuie sa ne asiguram ca toate laboratoarele ofera diagnostic comparabil. Pacientii sunt destul de mobili pe perioada lunilor sau anilor de boala si merg din spital in spital. Sau fac o calatorie, li se face rau, li se fac analize din nou. Se face o comparatie cu rezultatele bacteriologice anterioare si atunci rezultatele trebuie sa fie comparabile, pentru ca si monitorizarea sa fie una corecta si reala si sa folosim aceeasi scala si acelasi sistem de exprimare a rezultatelor. Realmente imi place sa cred ca s-au obtinut rezultate bune in laboratoare. Nu este o placere sa prelucrezi zilnic sputa – nu este cel mai frumos spectacol – dar daca treci peste asta si o iei ca pe o necesitate, intelegi bucuria de a pune un diagnostic pozitiv si de a-i spune unui pacient ca are tuberculoza si nu cancer. Pentru ca este, realmente, o bucurie.”